Institutul Naţional al Patrimoniului anunţă cu profund regret plecarea din rândurile celor mai dedicaţi protectori ai monumentelor istorice a arhitectului Călin Hoinărescu, care în perioada 1993 - 1994 a fost directorul Direcţiei Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice al cărei continuator, după desfiinţarea sa în 1994, este în prezent Institutul Naţional al Patrimoniului.

Cea mai mare parte a celor peste 50 de ani de activitate a dedicat-o studierii, protejării, conservării patrimoniului construit, cu precădere a celui de pe teritoriul judeţului Prahova.

Întemeiat pe o solidă cultură privind domeniul patrimoniului construit, atât cel specific cultelor cât şi cel civil sau vernacular, cu o bogată experienţă a lucrului pe şantierele de restaurare, a putut fi un practician de marcă în domeniul restaurării monumentelor istorice. În calitatea sa de „vindecător" al monumentelor, cum deseori menţiona despre sine şi expert al Ministerului Culturii în domeniul protejării monumentelor istorice, s-a implicat în cele mai variate şi dificile proiecte de restaurare, între care menţionăm doar o parte: ansamblul fostei mănăstiri Apostolache, Palatului Culturii din Ploieşti, Mănăstirea Turnu, restaurarea şi consolidarea Muzeului Ceasului "Nicolae Simache" din Ploieşti, Biserica veche a Mănăstirii Sinaia, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Conacul Bellu de la Urlaţi, Biserica „Sfânta Vineri" din Ploieşti, Casa cu blazoane din Chiojdu.

Activitatea sa de restaurator al monumentelor istorice, a fost completată în permanenţă de cea de militant pentru crearea unei bresle a restauratorilor prin eforturile sale dfiind creată Uniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente Istorice (UNRMI), organizaţie profesională neguvernamentală a celor mai activi specialişti şi experţi din domeniul patrimoniului construit şi din domeniile conexe din România, al cărei preşedinte a fost pentru mulţi ani.

În perioada 1982-1986, într-o vreme în care satele româneşti erau ameninţate de sistematizare prin restrângerea vetrei satelor, de comasare sau chiar desfiinţare, a coordonat un studiu de inventariere a locuinţelor din mediul rural. Studiile efective privind arhitectura sătească le-a început în jurul anului 1978, coordonând editarea lucrării „Locuinţa sătească din România", la care a colaborat cu specialişti şi colective interdisciplinare complexe.

După 1990, Călin Hoinărescu a contribuit la elaborarea Listei Monumentelor Istorice prin completarea acesteia cu numeroase obiective care constituie şi astăzi baza evidenţei monumentelor din judeţul Prahova.

În anul 2013, în colaborare cu soţia sa, arhitect Manuela Hoinărescu, a publicat lucrarea „Habitatul rural tradiţional prahovean" o lucrare de referinţă pentru evoluţia tipurilor de proprietate moşnenească, boierească şi mănăstirească, de-a lungul secolelor XV-XIX. La aceasta se adaugă articolele publicate în Revista muzeelor şi monumentelor - Monumente istorice şi de artă, Revista monumentelor istorice sau în Revista UNRMI.
Competenţa sa profesională l-a recomandat ca membru în Comisia zonală Muntenia a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi în Comisia de atestare a specialiştilor si experţilor în domeniul monumentelor istorice - CADMI.

În anul 2003 activitatea sa a fost recunoscută la nivel european prin decernarea premiului Seviciu dedicat acordat de Europa Nostra pentru „35 de ani de serviciu ca arhitect pentru cauza conservării, atât în momente critice pentru pentru patrimoniul arhitectural al zonelor rurale ale României, cât şi mai recent, în contribuţia la dezvoltarea unui sprijin eficient al societăţii civile pentru conservarea patrimoniului".

Fie-i amintirea neştearsă,
Dumnezeu să-l odihnească!