EVOCARE
Recent ne-au părăsit doi dragi foşti colegi, care au făcut parte din "colectivul de aur" al Direcţiei Monumentelor Istorice: arhitect Eugenia Greceanu şi istoric Oliver Velescu. Dumnezeu să îi odihnească în pace!

Eugenia Greceanu (1928-2016)
Formată ca restaurator, încă din primii ani de la absolvirea facultăţii de arhitectură, în cadrul colectivului condus de arhitecţii Ştefan Balş şi Radu Udroiu, Jeni Greceanu avea să îşi dedice întreaga viaţă studierii, protecţiei şi restaurării monumentelor istorice.
A activat în cadrul Direcţiei Monumentelor Istorice până în1975, cu puţin înaintea desfiinţării abuzive a acesteia (1 noiembrie 1977), ca referent pentru Transilvania, apoi pentru oraşele extra-carpatice, şef al serviciului avizare, membru al echipei de proiectare. În perioada 1975-1983 a continuat studierea oraşelor extracarpatice în cadrul Muzeului de Istorie al R.S.R. După 1990, a fost membru al Comisiei Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice şi profesor asociat la Catedra de istoria arhitecturii din Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu".
În anul 1977 a primit titlul de doctor în arhitectură, cu teza "Arhitectura bisericilor româneşti de zid din secolele XIII-XVII", realizată sub îndrumarea Profesorului arh. Grigore Ionescu.
Este autorul unor consistente studii istorico-arhitecturale şi de istorie a oraşelor, a restaurat importante monumente istorice, în calitate de şef de proiect sau ca membru în colectivul elaborator, a realizat studii istorice de fundamentare pentru documentaţii de urbanism şi sistematizare pentru oraşe şi teritorii cu un valoros patrimoniu arhitectural.
A fost tovarăşa de viaţă a reputatului istoric Radu Şerban Greceanu (+ 2012, urmaşul boierilor Greceni din Moldova), autorul "Bibliografiei Buletinului (1908-1945) şi Anuarului Comisiunii Monumentelor Istorice (1914-1915, 1942-1943)".
Doamna Eugenia Greceanu s-a stins din viaţă în ziua de 11 iunie a acestei veri fierbinţi.

Oliver Octavian Velescu (1928-2016)
Unul dintre ultimii D.M.I.-şti, Oliver Octavian Velescu, s-a stins sâmbătă, 6 august 2016, în ziua prăznuirii Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos.
In februarie împlinise 88 de ani şi încheiase unul dintre ultimele sale studii: monografia Închisorii Doftana. Alte câteva, puţine, au rămas "în şantier". Acest din urmă cuvânt i-a fost motto pentru întreaga viaţă, dedicată cu totul monumentelor istorice, fie ca istoric în cadrul Direcţiei Monumentelor Istorice, fie la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti.
Iniţial a urmat cursuri de inginerie - în domeniul alimentar - dar, constatând că nu are "chemarea" necesară, s-a îndreptat către Istorie. Dup absolvire a lucrat ca istoric al construcţiior în cadrul vechiului DMI, studiile sale servind la fundamentarea restaurării unor a numeroase edificii clasate monumente istorice, cu deosebire din spaţiul, Transilvaniei - d.ex. Castelul Huniazilor - deoarece cunoştea foarte bine limbile maghiară şi latină.
Odată cu desfiinţarea DMI (pe atunci Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional) a reuşit să se angajeze la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, unde a realizat numeroase studii şi cercetări. Una dintre misiunile sale a fost de a carta întregul areal prevăzut a fi demolat, cuprins între Şoseaua de Trafic Greu-Şos. Pandurilor şi Puişor (1978-1980). Totodată, a scris numeroase articole de specialitate, privind diferite aspecte ale istoriei Bucureştilor, multe fiind de referinţă; dintre cărţi amintim monografia "Ion Kalinderu", 2014. La invitaţia regretatei Prof. arh. Sanda Voiculescu, a fost profesor asociat la Cadedrade istoria arhitecturii a Universităţii "Ion Mincu"
Aşa cum spunea colega noastră, arh. Ruxandra Nemţeanu, la ceremonia funerară, "Cu domnul Oli Velescu, dispare o lume".