Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural (1972), acceptată de România prin Decretul nr. 187/1990, stabileşte că anumite bunuri din patrimoniul cultural prezintă o importanţă excepţională care necesită protejarea lor ca parte din patrimoniul mondial al întregii omeniri. Lista Patrimoniului Mondial, constituită odată cu adoptarea Convenţiei, conţine astăzi un număr de 1052 de poziţii dintre care 814 culturale, 203 naturale şi 35 mixte, înscrise prin decizie a Comitetului Patrimoniului Mondial.

Pentru a putea propune situri pentru înscriere în Lista Patrimoniului Mondial toate cele 165 state semnatare ale Convenţiei s-au angajat să pregătească liste indicative cu acele situri considerate ca având valoare universală excepţională, conform celor zece criterii stabilite prin Convenţie. Listele indicative sunt revizuite o dată la 10 ani şi sunt transmise către Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO fiind accesibile pe site-ul acestuia pentru a permite tuturor statelor o definire şi o armonizare a acestora pe baza strategiei UNESCO pentru o Listă a Patrimoniului Mondial reprezentativă, echilibrată şi credibilă.
Lista Patrimoniului mondial a fost deschisă pentru România cu înscrierea Deltei Dunării (1991) ca sit natural şi a fost continuată apoi cu înscrierea de situri culturale: Sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei (1999), Centrul Istoric Sighişoara (1999), Biserici de lemn din Maramureş (1999).
Lista Indicativă a României (http://whc.unesco.org/fr/listesindicatives/state=ro) este cea transmisă Centrului Patrimoniului Mondial - UNESCO în 1991 şi conţine informaţii succinte despre fiecare poziţie. Revizuirea sa este imperios necesară, în conformitate cu cerinţele Convenţiei care recomandă ca acest proces să aibă loc la fiecare 10 ani.
În ultimii 25 de ani Lista indicativă a României nu a fost revizuită pe fond, în ansamblul său, ci a fost doar completată în 2004 cu poziţia Centrul istoric al Sibiului şi ansamblul său de pieţe, în 2012 cu Satele istorice Hollókő şi Rimetea şi împrejurimile lor, ca extindere a poziţiei Hollókő (Ungaria), în 2015 cu Pădurile seculare de fag ale Carpaţilor ca extindere a seriei deja existente în Lista Patrimoniului Mondial (cu componente în Ucraina, Slovacia şi Germania) la care participă şi alte ţări europene şi în 2016 cu poziţia Peisajul Cultural Minier al Roşiei Montane. Aceste patru includeri în Lista indicativă au fost realizate în noul format cerut de UNESCO şi, împreună cu nominalizarea Ansamblului Monumental Calea Eroilor realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu - dosar în curs, vor rămâne în lista indicativă nefiind supuse procedurii de revizuire.

Prin urmare, Institutul Naţional al Patrimoniului - INP, în urma consultării cu Ministerul Culturii şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor lansează atât Procedura si calendarul de revizuire cât şi Formularul privind propunerea unui sit sau a unor situri pentru Lista Indicativă.

Acest proces - participativ - de revizuire, răspunde cerinţelor UNESCO şi va reflecta, sperăm, cât mai obiectiv importanţa siturilor din România în context internaţional şi în relaţie cu alte liste indicative.

Proiectul de Listă Indicativă rezultat în urma acestui proces va fi prezentat de INP spre avizare Ministerului Culturii - Comisia Naţionale a Monumentelor Istorice şi Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor şi va fi transmis, în forma sa astfel amendată, Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO.

PROPUNERE de ÎNSCRIERE în LISTA INDICATIVĂ a ROMÂNIEI pentru LISTA PATRIMONIULUI MONDIAL – UNESCO (doc)
PROCEDURA ŞI CALENDARUL DE REVIZUIRE A LISTEI INDICATIVE (pdf)
REVIZUIREA LISTEI INDICATIVE a României pentru înscrierea de situri în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (pdf)