Institutul Naţional al Patrimoniului a iniţiat un proiect multianual, în parteneriat cu Universitatea din Bucureşti, cofinanţat de AFCN, ce are ca scop conservarea, protejarea şi valorificarea uneia dintre cele mai importante arhive istorice din România, arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice.
La 17 noiembrie 1892 era promulgată prin decret regal prima Lege pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice. Legea prevedea înfiinţarea unei Comisiuni care va lucra pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice şi se va compune din trei membri numiţi de minister „dintre bărbaţii cei mai competenţi în ştiinţele istorice sau arheologice" - din care doi vor fi membrii Academiei Române -, directorul Muzeului de Antichităţi din Bucureşti şi un arhitect. De-a lungul celor 55 de ani de existenţă (1892-1948), Comisiunea Monumentelor Istorice (CMI) îşi va mări numărul de membri la 9 şi va avea membrii corespondenţi în judeţele ţării.
Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice este un uriaş depozit de informaţii istorice: studii istorice, devize, relevee, planuri, discuţii, decizii, etc ce sunt conţinute în aceste dosare, referitoare la problemele de restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice. Acest conţinut trebuie cunoscut, preţuit, valorificat şi păstrat în condiţii de siguranţă maxime.
Printre obiectivele cele mai importante ale proiectului menţionăm:
• Facilitarea şi maximizarea accesibilităţii publicului larg la documentele relevante ale arhivei Comisiunii Monumentelor Istorice;
• Păstrarea şi conservarea documentelor originale şi punerea la dispoziţia publicului a celor digitizate
De asemenea, adăugăm faptul că, schimbul de experienţă propus va contribui la îmbunătăţirea competenţelor profesionale în privinţa gestionării şi furnizării serviciilor performante de accesibilitate la resursele informaţionale ale arhivei.
Printre rezultatele acestui proiect se pot enumera:
• Scanarea şi digitizarea a 20.000 de documente ce aparţin arhivei Comisiunii Monumentelor Istorice precum şi a 5000 de fotografii din fototeca Institutului Naţional al Patrimoniului;
• Organizarea a două conferinţe de presă şi a unui colocviu - dezbatere cu privire la viitorul digitizării din România, la concluziile şi lecţiile invăţate cu ocazia schimbului de bune practici între instituţiile din România;
• Elaborarea şi publicarea Ghidului de bune practici, cu studii de caz, ce vor putea deveni instrumente de lucru utile pentru implementarea viitoarelor proiecte de digitizare;
În afara rezultatelor tehnice ale proiectului, cea mai importantă realizare este salvarea şi păstrarea acestei arhive, în condiţii de siguranţă maxime, dar şi păstrarea unor copii digitizate în condiţii optime, sigure. Enorma bogăţie informaţională existentă va putea fi punctul de plecare al unor teme de cercetare variate, pornind de la problemele stringente ale restaurării până la cele legate de tehnici şi de materiale de construcţie, la soluţii legate de restaurări, de consolidări, de întreaga problematică a monumentelor istorice.