La data de 4 septembrie 2020 a avut loc recepţia lucrărilor în cadrul proiectului de restaurare a Catedralei Mitropolitane din Iaşi - monument istoric înscris în Lista Monumentelor Istorice sub codul LMI IS-II-m-A-04069.01 - finanţat prin Programul Naţional de Restaurare (PNR), elaborat şi gestionat de Institutul Naţional al Patrimoniului (INP).

Lucrarile de restaurare au fost executate de SC CONSTRUCTII UNU SA Iaşi în baza Autorizaţiilor de Construire nr. 2 din 1988, nr. 254 din 2014 si nr. 777 din 2019, iar valoarea totală a lucrărilor prevăzute în cele două contracte din 1997, respectiv 2008 este de 40368510,99 lei +TVA.

Amplele lucrări de consolidare şi restaurare ale navei centrale şi turnurilor catedralei s-au întins pe o perioadă considerabilă de timp, mai ales datorită lipsei de stabilitate - din punctul de vedere al finanţării sau al aspectelor juridice - a Programului Naţional de Restaurare (PNR). În perioada de referinţă (1997-2020), PNR a înregistrat numeroase perioade de stagnare, lipsa finanţării sau perturbare a proceselor din cadrul etapelor de proiectare, contractare şi execuţie a lucrărilor.

La receptie au participat reprezentanţi ai INP, Ministerului Culturii - Direcţia Patrimoniu Cultural, Direcţiei Judeţene pentru Cultură Iaşi, Inspectoratului Judeţean în Construcţii Iaşi, Primăriei Municipiului Iasi, ISU Iasi, Constructii Unu şi, din partea proiectantului, arh. Bogdan Negoiţă.

Catedrala Mitropolitană din Iaşi, cu hramul Sfânta Parascheva, Întâmpinarea Domnului şi Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, una dintre cele şase catedrale mitropolitane ortodoxe din România.

Ideea înălţării unei biserici monumentale, la Iaşi, aparţine domnitorului Mihail Sturdza (finanţator prinicipal) şi mitropolitului Veniamin Costache. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis de Ioniţă Sandu Sturdza, Domn al Moldovei între 1822-1828, privind lucrările de proiectare şi construire a noii biserici, este considerat a fi actul de naştere al Catedralei mitropolitane.

Biserica a fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) şi Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea). S-a lucrat mai întâi între anii 1833 şi 1839, după planurile arhitecţilor Gustav Freywald, Bucher şi Mihail Singurov. Pe 23 mai 1857, bolta centrală s-a prăbuşit, biserica rămânând într-o stare precară pentru următoarele două decenii, însă a fost refăcută apoi, între anii 1880-1887 când i s-au adus câteva modificări semnificative, precum renunţarea la cupola centrală. Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment naţional, la ceremonie luând parte regele Carol I şi regina Elisabeta.

Catedrala ieşeană este o clădire monumentală, de plan dreptunghiular, marcată la colţuri de patru turle decroşate. Stilul arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renaşterii italiene. Elementele decorative, atât în interior, cât şi în exterior, sunt dominate de baroc.
Arhitecţii vienezi Gustav Freiwald şi Bucher au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici monumentale din ţări europene cu o mare tradiţie în domeniu (Italia, Austria, Ungaria ş.a.) Arhitectul Alexandru Orăscu (1817-1894), rector al Universităţii Bucureşti, constatând că spaţiul dintre zidurile laterale ale bisericii era prea mare, subminând mereu bolta (care se prăbuşise deja în 1857), a decis îngustarea acestui spaţiu prin înălţarea unor pilaştri masivi, cu capiteluri de factură corintică.

Pictura interioară i se datorează în cea mai mare parte lui Gheorghe Tattarescu (1820-1894). Chemat la Iaşi în aprilie 1885, maestrul Gheorghe Tattarescu a finalizat pictura catedralei şi icoanele catapetesmei (peste 250 de figuri individuale şi compoziţii de ansamblu) în iulie 1886. Pictura catedralei mitropolitane ieşene nu a făcut parte din proiectul de restaurare recepţionat la data de 4 septembrie, ci va face obiectul unui nou proiect.