Şcoala de Vară de la Cepleniţa s-a încheiat.
Povestea din jurul Conacului Cantacuzino-Paşcanu continuă


Bucureşti, 18 septembrie 2020

Institutul Naţional al Patrimoniului şi Ministerul Culturii au organizat între 23 august şi 5 septembrie 2020, la Cepleniţa, judeţul Iaşi, o primă Şcoală de vară dedicată cercetării patrimoniului arheologic şi reşedinţelor boiereşti din zona Moldovei. Printre rezulatele acestei şcoli de vară se numără completarea şi finalizarea dosarului de clasare a ruinelor conacului Cantacuzino-Paşcanu şi coagularea unui nucleu de actori interesaţi de revitalizarea şi punerea în valoare a monumentului istoric.

Învăţare practică şi rezultate concrete

Şcoala de vară de la conacul Cantacuzino-Paşcanu a reunit, timp de două săptămâni, 20 de studenţi şi tineri profesionişti cu activitate în domenii precum arhitectură, restaurare, arheologie, patrimoniu cultural, istorie şi antropologie. Cei 20 de tineri au venit la Şcoala de vară de la Cepleniţa să aprofundeze, pe de o parte, istoria deloc singulară a unui obiectiv de patrimoniu adus la ruină în perioada post-decembristă, să-i clarifice regimul de protecţie şi statutul de monument istoric şi să-i contureze un posibil viitor. Pe de altă parte, o motivaţie de participare a fost curiozitatea şi chiar nevoia de a dubla cunoştinţele teoretice de un tip de învăţare practică, la faţa locului şi sub coordonarea unor profesionişti şi meşteri cu experienţă.

Lectorii şcolii de vară au avut misiunea de a-i familiariza pe cei mai tineri oameni ai patrimoniului cu etapele de cercetare incipiente desfăşurării unor lucrări de restaurare, cu principiile şi regulile unei intervenţii de urgenţă de calitate sau ale unei strategii de punere în valoare - indiferent că vorbim de patrimoniu arheologic sau de restaurarea şi reconversia unui monument istoric şi, nu în ultimul cu nevoia implicării comunităţii în viaţa patrimoniului local.

Organizate în trei module - Documentarea monumentului, Intervenţii de urgenţă pentru conservare (cu ateliere dedicate pentru zidărie, respectiv tencuieli şi mortare) şi Arheologie - atelierele au urmărit în mod particular familiarizarea tinerilor participanţi cu principalele etape asociate muncii de conservare, cu procesul elaborării unui dosar de clasare, cu cercetarea şi documentarea imobilului şi a zonei în care acesta este amplasat.

Construit de către familia vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche la începutul secolului al XVII-lea, Ansamblul Conacului Cantacuzino-Paşcanu (numit aşa după noii proprietari care au preluat şi extins după 1835 proprietatea) se află pe Lista Monumentelor Istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, având cod LMI IS-II-m-B-04119, însă nu cuprindea şi ruinele conacului cu zidul de incintă al acestuia, ci numaiBiserica Sf. Voievozi, datând din 1802, Turnul clopotniţă al bisericii, de la începutul secolului al XIX-lea respectiv un zid de incintă de la începutul secolului al XIX-lea. Şcoala de vară a avut, astfel, drept rezultat completarea şi finalizarea conţinutului dosarului de clasare în Lista monumentelor istorice a Ruinelor conacului Cantacuzino-Paşcanu şi a zidului său de incintă (dosar avizat deja de Comisia Naţională a Monumentelor), fiind astfel întregit Ansamblul conacului Cantacuzino-Paşcanu cu toate componentele sale. Această etapă a reprezentat clarificarea situaţiei juridice, utilă atât pentru protejarea monumentelor, cât şi pentru viitoarea atragere de fonduri în vederea revitalizării ruinelor conacului, acţiune de mai mare anvergură, planificată de către proprietar pentru termen lung.

În plus, viitorii specialişti în domeniul patrimoniului participanţi la şcoala de vară au deprins tehnici de intervenţie pentru punerea în siguranţă a unor structuri din zidărie şi a tencuielilor şi au conturat, împreună cu membri ai comunităţii locale, scenarii posibile de punere în valoare a conacului, ce vor face obiectul unui articol de specialitate publicat de Editura Patrimonia a Institutului Naţional al Patrimoniului.

Documentarea şi procesul de consultare - primii paşi în coagularea unei comunităţi în jurul conacului

Prin desfăşurarea şcolii de vară la ruinele conacului Cantacuzino-Paşcanu am optat să cercetăm un caz-tip, reprezentativ pentru fenomenul apărut în ultimii 30 de ani în România: distrugerea conştientă şi substanţială a patrimoniului construit, şi consecinţele sale la nivelul uneia dintre cele mai vulnerabile tipuri de patrimoniu imobil, şi anume arhitectura rezidenţială a elitelor istorice.

O componentă esenţială a atelierului de documentare a monumentului a fost, prin urmare, consultarea comunităţii locale - atât prin instrumente clasice (chestionar, interviu) aplicate în timpul vizitelor în teren în satul Cepleniţa, cât şi prin organizarea unor evenimente cu acces liber şi conţinut pentru toate vârstele la ruinele conacului (de la întâlniri cu reprezentanţii autorităţilor locale şi centrale la prezentări ale unor proiecte de punere în valoare ale unor ruine din alte regiuni sau de valorificare a potenţialului peisajelor culturale şi până la ateliere pentru copii, centrate pe sondarea imaginarului celor mici în raport cu eventuale viitoare funcţiuni ale conacului).

Întâlnirea cu vârstnicii locului a umplut anumite lacune din istoria conacului şi neclarităţi cu privire la funcţiunile încăperilor, pentru care documentaţia istorică nu avea răspunsuri. Discuţiile libere cu localnicii au revelat o nostalgie pentru vemurile în care clădirea conacului reprezenta o resursă pentru comunitate (aici a funcţionat o şcoală, un cămin cultural, o bibliotecă, anexe din imediata vecinătate a ansamblului au adăpostit în perioada comunistă dispensarul satului), inclusiv un loc cu semnificaţie, unde se organizau evenimentele publice sau private ale comunităţii, balurile, dansurile, nunţile. Documentele colectate (fotografii din perioada 1950-1990) şi mărturiile oamenilor care au redescoperit locul cu ocazia Şcolii de vară completează imaginea ruinelor conacului Cantacuzino-Paşcanu şi oferă câteva direcţii de abordare a revitalizării şi punerii sale în valoare. Entuziasmul studenţilor şi practicienilor Şcolii de vară faţă de aceste descoperiri, precum şi interesul reînviat faţă de monument al celor mai tineri cetăţeni din Cepleniţa sunt premisele perfecte pentru continuarea acţiunilor legate de acest conac - de la cercetare, la iniţiative locale şi regionale pentru restaurarea de calitate şi valorificare.

Mai multe informaţii despre atelierele Şcolii de vară de la Cepleniţa, inclusiv rezultatele concrete ale fiecăruia, sunt disponibile aici.

Şcoala de vară de la Cepleniţa - rezultatul unor eforturi conjugate comunitate locală-specialişti

Deşi cererea a fost consistentă, Şcoala de vară de la Cepleniţa s-a desfăşurat cu un număr restrâns de participanţi, din nevoia de a asigura condiţii pentru desfăşurarea şcolii cu respectarea restricţiilor şi a recomandărilor de siguranţă asociate epidemiei COVID-19. Mulţumim tuturor celor care s-au înscris şi sperăm să putem reveni curând cu noi iniţiative similare, proprii sau în parteneriat.

Participarea la şcoala de vară a fost gratuită, costurile fiind acoperite de partenerii proiectului şi prin mobilizarea extraordinară a Primăriei comunei Cepleniţa şi a comunităţii locale, cărora le mulţumim şi pe această cale.

Şcoala de vară de la conacul Cantacuzino-Paşcanu din Cepleniţa este organizată de Institutul Naţional al Patrimoniului şi Ministerul Culturii, în parteneriat cu Primăria Comunei Cepleniţa, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Iaşi, Facultatea de Arhitectură „G.M.Cantacuzino" din Iaşi, Igloo şi Implement, cu sprijinul Fundaţiei ProPatrimonio, Asociaţia Maria, Asociaţia PONT, Innocastle şi Crama Stoica.

Mulţumim invitaţilor care au contribuit, alături de tutorii şcolii - Lucia Leca (coordonatoarea şcolii de vară şi a atelierului de documentare a monumentului), Ovidiu Cîmpan (atelierul de zidărie), Ana Chiricuţă (atelierul tencuieli şi mortare), Sergiu Iosipescu, Raluca Iosipescu şi Mihaela Ciornei (atelierul de arheologie) - la desfăşurarea prezentărilor tematice:
• dr. Silviu Văcaru, Cercetător ştiinţific, Departamentul de Istorie Medievală Institutul de Istorie „A. D. Xenopol" Iaşi;
• lector univ. Mihai Bulai, Prodecan al Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, care a realizat turul ghidat ce a oferit o imagine de ansamblu asupra potenţialului patrimoniului cultural din zona Dealu Mare - Hârlău;
• arh. Bobi Apăvăloaie, consilier, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Iaşi;
• arh. Radu Andrei, şef lucrări, Facultatea de Arhitectură „G.M.Cantacuzino", Iaşi;
• arhg. Horaţiu Cociş, cercetător ştiinţific, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă - Zalău;
• Adina Dragu, specialist fonduri nerambursabile, Institutul Naţional al Patrimoniului;
• Ioana Pruşu, absolvent Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino" Iaşi, autoarea unui proiect de diplomă dedicat conacului Cantacuzino-Paşcanu şi
• nu în ultimul rând, Laura Murariu, absolventă a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu" Bucureşti - un ajutor consistent pe tot parcursul Şcolii şi autoarea proiectului de diplomă având ca subiect principal revitalizarea conacului Cantacuzino-Paşcanu din Cepleniţa, judeţul Iaşi.
Se cuvin, de asemenea, mulţumiri pentru primirea de care ne-am bucurat la Biserica „Sfântu Gheorghe", Sinagoga Mare, Muzeul Viei şi vinului din Hârlău, Biserica „Adormirea Maicii Domnului", Deleni; Muzeul sitului arheologic Cucuteni, Centrul cultural al Ionelei Mihuleac din Cucuteni, stâna din Cepleniţa, biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" şi beciul de secol al XVII-lea din Zlodica cât şi din partea creatoarei de artă populară Zamfira Boboc şi a fiului său Benone Raşcu din Deleni. Şcoala de vară de la Cepleniţa a reuşit să unească, într-adevăr, o comunitate întreagă.

Pentru mai multe informaţii despre acest demers al INP, inclusiv materiale ilustrative suplimentare, vă rugăm să o contactaţi pe Irina Dobriţă, coordonator comunicare, tel: 0726 281 894, e-mail:
Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.">Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea..

Despre Institutul Naţional al Patrimoniului - Institutul Naţional al Patrimoniului (INP) este principala instituţie centrală care pune în aplicare politicile publice în domeniul protejării patrimoniului cultural în România. INP asigură activităţile de cercetare, evidenţă, inventariere, protejare şi punere în valoare pentru toate categoriile patrimoniului cultural - imobil, mobil, imaterial şi digital - şi gestionează inventarele oficiale ale patrimoniului cultural - Lista monumentelor istorice, Repertoriul arheologic naţional, Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial, baze de date şi depozite digitale.

De asemenea, INP elaborează şi gestionează Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice [PNR] - principalul instrument prin care statul asigură finanţarea lucrărilor de protejare, restaurare şi punere în valoare a patrimoniului imobil -, colectează şi gestionează Timbrul Monumentelor Istorice [TMI], gestionează atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul patrimoniului imobil, este agregator naţional pentru Enciclopedia culturală europeană [europeana.eu], elaborează dosarele de nominalizare pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial, coordonează procesul de nominalizare pentru Marca Patrimoniului European.