Miercuri, 17 februarie, începând cu ora 16:00, pornim o primă călătorie în universul arheologiei, alături de Felix Marcu (arheolog-expert, Directorul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei) şi Ştefan Bâlici (arhitect, Directorul Institutului Naţional al Patrimoniului), doi dintre profesioniştii de al căror nume se leagă unul dintre cele mai importante proiecte de promovare şi punere în valoare a patrimoniului arheologic românesc - Programul Naţional Limes.

Aceasta este, de altfel, şi tema principală de anul acesta a întâlnirilor publicului larg cu arheologia. Urmează, aşadar, un an de descoperiri, cu ajutorul specialiştilor, a celor mai interesante situri arheologice de pe fosta graniţă a Imperiului Roman - pentru care în 2021 România pregăteşte dosarul de candidatură pentru înscrierea pe lista Patrimoniul Cultural Mondial (UNESCO) .

În întâlnirea de mâine, 17 februarie, discutăm, aşadar, de ce e important Programul Naţional Limes şi facem o primă oprire - virtuală şi cu ghidajul specialiştilor - la Castrul roman de la Bologa, jud. Cluj.

Agenda primei întâlniri cu "Aheologia pentru toţi"

Prima parte [ 16:00 - 17:10 ]
Despre patrimoniul arheologic, prin lentila UNESCO - Ştefan Bâlici
Programul Naţional Limes - Felix Marcu
17:10 - 17:15: Pauză
Partea a II-a [17:15 - 18:45 ]
Prezentarea Castrului roman de la Bologa, comuna Poieni, judeţul Cluj
Întrebări
Moderează: Bogdan Şandric (Direcţia Patrimoniu Digital, Institutul Naţional al Patrimoniului).

Conferinţa va fi transmisă live pe pagina de facebook a Institutului Naţional al Patrimoniului.

Mai multe detalii, aici: https://fb.me/e/1cujcsHeT

Vă puteţi abona la notificări despre evenimente viitoare AICI.

________________________________________

De ce vorbim anul acesta despre LIMES?

Pentru că anul acesta România depune dosarul de candidatură pentru înscrierea în Patrimoniul Cultural Mondial (UNESCO) a monumentelor şi siturilor care au format vechea graniţă a Imperiului Roman de pe fluviul Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean. Programul Naţional Limes se referă la cei peste 1.500 km lungime ale limes-ului care străbate teritoriul României - cel mai lung sector al graniţelor antice ale Imperiul Roman, care se desfăşoară pe teritoriul unei structuri statale actuale. Limes-ul este un sistem de graniţă complex, alcătuit preponderent din castre (tabere militare fortificate), turnuri, valuri de pământ şi aşezări urbane fortificate.
Programul Naţional Limes a fost instituit în anul 2014 de Ministerul Culturii cu scopul de a cerceta şi valorifica monumentele şi siturile romane care formau limes-ul roman şi înscrierea lor în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru o recunoaştere internaţională a valorii cultural-istorice.

________________________________________

De ce această iniţiativă?

Arheologia este o disciplină care foloseşte instrumente, metode şi reguli proprii, putând fi practicată doar de către specialişti recunoscuţi de comunitatea arheologică şi Ministerul Culturii. Cercetarea arheologică ţine cont de caracterul distructiv al metodelor şi de caracterul fragil şi perisabil al monumentelor şi artefactelor arheologice. Aşadar, dorim ca prin aceste conferinţe să facem cunoscute metoda şi rezultatele cercetărilor arheologice şi să atragem atenţia asupra faptului că patrimoniul arheologic capătă valoare culturală doar în contextul în care a fost descoperit, iar protejarea acestuia este responsabilitatea noastră, a tuturor.
Conferinţele „Arheologia pentru toţi" vor aduce în atenţia tuturor situri arheologice de pe teritoriul României care aparţin epocilor preistorice şi istorice, în cadrul a cca 30 de prelegeri susţinute pe parcursul a 24 de luni. Fiecare sit arheologic va fi prezentat de către coordonatorul ştiinţific al monumentului într-un limbaj cât mai accesibil publicului larg.

________________________________________

Evenimentul este organizat de Institutul Naţional al Patrimoniului sub egida proiectului In-Herit - Centrul Naţional de informare şi promovare a patrimoniului cultural. Proiect finanţat prin Granturile SEE 2014 - 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA


________________________________________
Programul Naţional Limes a fost instituit de către Ministerul Culturii încă din 2014, dar a funcţionat în lipsa vreunei finanţări. Reluat în 2016, condiţiile de desfăşurare a programului, precum şi Regulamentul de Organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale "Limes" au fost modificate pentru o funcţionare mai bună. De asemenea Ministerul Culturii a acordat anual şi un buget dde cheltuieli.
Programul Naţional Limes este un program multianual de cercetare şi valorificare a rezultatelor cercetării în vederea realizării documentaţiei necesare pentru nominalizarea pe Lista Indicativă a României şi ulterior pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a celor mai reprezentative monumente istorice şi situri arheologice au alcătuit Frontierele Imperiului Roman pe teritoriul României.
Până în acest moment, echipa proiectului a identificat peste 350 de situri arheologice care fac parte din ansamblul frontierelor romane. Multe situri au fost cercetate cu ajutorul metodelor non-invazive (LIDAR, geofizică, fotogrametrie, aero-foto interpretare etc.) unele dintre ele fiind chiar descoperiri inedite, necunoscute până în acel moment. Dintre acestea, cele selectate de pe malurile Dunării şi din Dobrogea vor fi înscrise alături de alte situri arheologice similare din Croaţia, Serbia şi Bulgaria, în cadrul dosarului Limesul Dunărean - partea II. Siturile care au făcut parte din frontiera provinciei Dacia (teritoriul ce acoperă azi regiunile Banatului, Transilvaniei şi Olteniei până la Olt) vor fi înscrise separat, sub forma dosarului Limesul Dacic.
Coordonarea şi răspunderea ştiinţifică a Programului Naţional "Limes" este asigurată de Comisia Naţională "Limes" numită prin ordin al Ministrului Culturii, care este forul ştiinţific cu rol de coordonare şi control al activităţilor de cercetare şi a celor necesare întocmirii documentaţiei pentru clasarea obiectivelor Limesului roman din România. Din Comisia Limes fac parte reprezentanţi desemnaţi de către Institutul Naţional al Patrimoniului, institute de profil arheologic, universităţi, muzee. Comisia asigură şi coordonarea managerială şi monitorizarea siturilor arheologice care vor face parte din strategia de nominalizare pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Instituţiile desemnte să fie responsabile pentru sectoarele de limes sunt: Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj Napoca pentru sectorul Vest, Nord-Vest şi Nord, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni Sfantu Gheorghe pentru sectorul Est, corespunzător Carpaţilor Rasariteni şi Muzeul Naţional de Istorie a României pentru sectorul Sud-Est şi Sud, corespunzător Carpaţilor Meridionali şi sudului României.
Graniţa Imperiului Roman era un sistem foarte bine articulat care era format din diverse componente structurale: castre (tabere militare fortificate), turnuri, valuri de pământ sau ziduri de piatră. Cele mai multe dintre ele se păstrează azi în foma siturilor arheologice, în general sub pământ, vizibile doar ca nişte denivelări, ce necesită să fie cercetate, conservate şi protejate pentru posterioritate.

________________________________________

Castrul roman de la Bologa este localizat pe graniţa din nord-vestul Daciei în stânga Crişului Repede, între Morlaca şi Poieni. Fortificaţia este plasată pe o terasă înălţată în apropiere de locul de vărsare a văii Săcuieului în Criş. Valea Crişului Repede constituie calea de legătură dintre podişul Transilvaniei şi câmpia vestică dinspre Tisa, de aceea rolul strategic al castrului consta, fără îndoială, monitorizarea şi controlul traficului în cea mai potrivită zonă de acces în podişul Transilvaniei.
Fortificaţia se află la c. 5 km în spatele liniei de turnuri de semnalizare, aproape de capătul dinspre est al văii, unde se deschid platourile largi ale provinciei romane. Cel mai important rol al castrului, în afară de acela de bază de operaţiuni, era cel economic. Împreună cu reţeau de turnuri din faţă controlau această importantă ieşire din provinciei, iar acest lucru a fost dovedit în urma analizelor de vizibilitate realizate cu ajutorul sistemelor informatice geografice (GIS)
Cercetările arheologice în castru s-au desfăşurat în 1936, apoi mai extinse între 1967-1976, fiind reluate ulterior în anul 2012. Au fost cercetate porţile de pe incinta fortificaţiei, o parte dintre clădirile din zona centrală, o clădire adiacentă incintei, fiind săpate prin secţiuni lungi şi înguste şi zonele de habitat ale unui castru precum praetentura (zona din faţa clădirii comandamentului)şi retentura (zona din spatele clădirii comandamentului), unde au fost descoperite drumurile care despărţeau barăcile soldaţilor. În exteriorul castrului a fost cercetată doar o clădire termală (baie publică). Începând cu anul 2012 au fost reluate cercetările la una dintre porţi (porta praetoria) şi la clădirea comandantului (praetorium). La primul obiectiv am aflat câteva detalii legate de construcţia porţii de piatră, iar la al doilea obiectiv detalii cu privire la tehnica specială de construcţie, care, împreună cu descoperirile de piese arheologice reprezentative, relevă caracteristici interesante ale acestui tip de clădire. Această ultimă clădire se păstrează, parţial, foarte bine, prin comparaţie cu cele mai cunoscute până acum în provinciile de graniţă ale Imperiului Roman. Multe dintre încăperi sunt încălzite pe sisteme instalate sub podea, care a putut să fie documentată deoarece şi aceasta s-a păstrat destul de bine. Peste podea au fost edificaţi pereţi de compartimentare din care s-au păstrat c. 10 cm, dar şi praguri de trecere dintr-o încăpere în alta, caz unic în Dacia. Dintre toate clădirile din castru aici se desfăşura cea mai intensă viaţă socială, pentru că comandantul trupei era singurul care putea locui împreună cu familia. Vom vedea, în analogie cu o clădirea similară din Anglia (Vindolanda), cât de similară cu a noastră a fost viaţa celor care trebuie să fi trăit aici.

Bibliografie
· Gudea, N., 1997a. Der Dakische Limes. Materialen zu seiner Geschichte, Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz, 44, p. 1-113.
^· Gudea, N. 1997b. Castrul roman de la Bologa-Resculum, Zalău (Ghid al monumentelor arheologice 1).
· Johnson, A. 1987. Römische Kastelle des 1. und 2. Jahrhunderts n. Chr. in Britannien und in den germanischen Provinzen des Römerreiches. Mainz a. R
· Marcu, F., 2009. The internal planning of Roman forts of Dacia,Cluj-Napoca, Ed. Mega, 301 p.
· Marcu, F., Cupcea, G. 2015. Recent developments in the fort of Bologa and on the northwestern Dacian limes. Dacia N.S., LIX, 67-82.