Institutul Naţional al Patrimoniului este, începând din februarie 2019, partener într-unul dintre cele mai importante proiecte de promovare a patrimoniului arheologic european prin intermediul datelor deschise şi a platformei Europeana.eu, şi anume Europeana Archeology.

Proiectul Europeana Archaeology este coordonat de Facultatea de Comunicare a Universităţii din Vilnius şi implică 16 parteneri din mai multe ţări europene, printre care şi România, în îndeplinirea unei misiuni importante: aceea de a spori calitatea conţinutului digital tematic şi accesul publicului european la patrimoniul arheologic al Europei (monumente şi clădiri istorice, situri arheologice şi peisaje culturale) prin dezvoltarea colecţiei tematice în platforma Europeana şi a capacităţii echipelor contributoare.

Proiectul îşi propune, aşadar,
• să prezinte - într-un mod cât mai bine documentat şi în acelaşi timp accesibil - patrimoniul arheologic european,
• să pună la dispoziţia publicului conţinut digital de înaltă calitate provenind de la echipele de cercetare din cele 16 ţări şi puse la dispoziţie, spre reutilizare, prin intermediul Europeana,
• să îmbunătăţească descoperirea conţinutului arheologic prin utilizarea de date deschise şi geo-date în mai multe limbi
• şi să furnizeze un set de servicii digitale şi asistenţă pentru agregatorii Europeana şi pentru furnizorii de conţinut.

INP participă din februarie 2019 la acest efort de redescoperire, promovare şi punere în valoare a patrimoniului arheologic prin formare şi activitate susţinută de documentare şi producere de conţinut pentru Europeana.eu.

Obiectivul echipei Direcţiei Patrimoniu Digital al INP - creşterea prezenţei arheologiei româneşti în Europeana.eu - este susţinut prin adăugarea constantă de conţinut nou despre siturile şi peisajele arheologice din România. Astfel, în primele 18 luni de proiect, echipa INP a reuşit să depăşească semnificativ cantitatea de date pentru care ne-am asumat responsabilitatea în proiect (1200 de intrări în platformă), ajungând la o contribuţie reală de: 538 de înregistrări de locuri de situri, monumente istorice şi peisaje; 2291 fotografii aeriene; 703 înregistrări de situri arheologice din Repertoriul Arheologic Naţional; 5393 rapoarte de săpături arheologice; 10 imagini aeriene de tip orto-foto-plan de rezoluţie înaltă, realizate prin zbor cu drona. Toate aceste resurse sunt documentate şi administrate de INP şi vin să întregească fondul de resurse dedicate arheologiei încărcate de diverşi actori instituţionali (muzee, institute de cercetare) până la începerea acestui proiect (aproximativ 8000 de resurse în Europeana, dintre care circa 2000 situri arheologice şi restul obiecte).

Asumarea şi asimilarea rapidă a noilor criterii de calitate ale Europeana (indexarea cu descriptori preluaţi din tezaurele internaţionale Art & Architecture Thesaurus (AAT), Geonames şi Wikidata) a crescut, astfel, capacitatea echipei Direcţiei Patrimoniu Digital, de a creşte prezenţa patrimoniului arheologic românesc în platforma Europeana.eu şi de a promova conţinut de calitate - atât la nivel local, cât şi la nivel European.

În plus, echipa INP este implicată în efortul de facilitare a adăugării de metadate de către agregatori şi furnizori de conţinut precum şi în activităţile de comunicare şi conştientizare - la nivelul publicurilor ţintă - a colecţiei de arheologie a platformei Europeana sau în cele de management şi sustenabilitate a proiectului.

Unul dintre obiectivele importante ale proiectului, dincolo de îmbogăţirea colecţiei tematice Arheologie în platforma Europeana şi promovarea acesteia, este asigurarea unor standarde de calitate sustenabile pe termen lung - prin îmbunătăţirea calităţii colecţiilor existente şi a metadatelor (prin actualizarea nivelului de calitate, de la Tier 1 la Tier 3 şi 4 - nivelurile maxime), dar mai ales prin dezvoltarea de vocabulare şi servicii digitale şi de asistenţă utile contributorilor de cursă lungă, de care Europeana Archeology şi publicul european are atâta nevoie.

Beneficiari: Rezultatele proiectului „Europeana Archaeology" vor aduce beneficii întregului lanţ de valorificare a patrimoniului cultural digital, şi anume:
• profesioniştilor: arheologi, istorici, instituţiilor memoriei;
• deţinătorilor de conţinut digital
• sectorului educaţional;
• antreprenoriatului creativ;
• funcţionari publici din Direcţiile Judeţene pentru Cultură;
• turismului cultural;
(nu în ultimul rând) publicului larg.

Printre activităţile principale de diseminare a rezultatelor proiectului menţionăm:

• 27 noiembrie 2019 - Comunicare CICSA prezentarea proiectului Europeana Archaeology - documentarea din aer a peisajelor culturale. Detalii, aici.

• 12 decembrie 2019 - Creşterea conţinutului digital de înaltă calitate în Biblioteca digitală europeană. Proiectul Europeana Archaeology, prezentare în cadrul Zilei dedicate Patrimoniului digital a Sesiunii de comunicări ştiinţifice a INP. Detalii şi programul conferinţei, aici.

• 8-9 octombrie 2020 - Conferinţa (online) Connecting Archeology in Europe - info despre eveniment aici: https://www.eventbrite.de/e/connecting-archaeology-in-europe-registration-91614496425

Proiectul Europeana Archeology este finanţat prin programul Connecting Europe Facility: CEF Telecom 2018 (CEF-TC-2018-1). Mai multe informaţii despre proiect sunt disponibile pe https://europeanaarchaeology.carare.eu


 

Sâmbătă, 19 septembrie a avut loc inaugurarea ansamblului de pictură murală interioară şi din cele două portice de la Biserica Învierea Domnului a Mânăstirii Suceviţa, la finalul unei etape de restaurare minuţioasă şi exhaustivă, începută în anul 2000 asupra monumentului de importanţă mondială. Inaugurarea oficială s-a făcut în prezenţa Ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, a Preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, cu găzduirea maicii stareţe a mânăstirii Suceviţa, Stavrofora Mihaela Cozmei şi în organizarea Institutului Naţional al Patrimoniului, reprezentat de directorul general, Ştefan Bâlici.

Lucrările de restaurare ne-au fost prezentate pe larg de către profesorul universitar restaurator Oliviu Boldura (coordonatorul proiectului) şi de restauratoarea Georgiana Zaharia, formată pe acest şantier pe care l-a şi condus, de altfel, în ultimii ani.
Şantierul de restaurare de la Suceviţa a constituit, de altfel, un reper pentru restaurarea de pictură murală din România şi o şcoală preţioasă în care s-au format noi specialişti de valoare. În cursul şantierului de la Suceviţa s-au dezvoltat şi perfecţionat soluţii şi metode de conservare care mizează doar pe materiale minerale şi exclud consolidanţii sintetici, ceea ce conduce la intervenţii compatibile cu materialele istorice şi bine adaptate la necesităţile de conservare.

Rezultatul? Pentru prima oară după sute de ani, putem vedea astăzi în toată splendoarea şi bogăţia această capodoperă a artei murale medievale moldave, cel mai amplu şi spectaculos ciclu de pictură murală interioară din această parte a ţării şi a Europei.

Valoarea investiţiei, derulate prin Programul naţional de restaurare a monumentelor istorice, finanţat de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Culturii şi gestionat de INP, se ridică la 4.052.993 lei.

Mănăstirea Suceviţa este o mănăstire ortodoxă din România, construită între anii 1583-1586 în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, precum şi pridvorul închis, specific bisericilor construite de Ştefan cel Mare.

Mănăstirea Suceviţa este īnscrisä în Lista monumentelor istorice din România ca monument istoric de importanță națională și universală, având codul SV-II-a-A-05651 şi fiind formată din 5 obiective, şi anume: Biserica „Învierea Domnului" - datând din 1583-1586 şi având codul SV-II-m-A-05651.01; Chiliile - datând din secolul al XVI-lea şi având codul SV-II-m-A-05651.02; Paraclisul - datând din 1583-1586 şi având codul SV-II-m-A-05651.03; Turnurile de nord-est şi nord-vest - datând din secolele XVI-XVII şi având codul SV-II-m-A-05651.04 şi Zidul de incintă - datând din secolele XVI-XVII şi având codul SV-II-m-A-05651.05.

În anul 2010, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Învierea Domnului" a Mănăstirii Suceviţa în Lista Patrimoniului Mondial, ca extindere a grupului celor şapte biserici din nordul Moldovei ce fuseseră deja înscrise în 1993 - Arbore, Pătrăuţi, Moldoviţa, Probota, „Sf. Ioan cel Nou" din Suceava, Humor şi Voroneţ.

Vă invităm, aşadar, să vedeţi sau să revedeţi Suceviţa şi le mulţumim tuturor celor care au participat la această inaugurare şi celor care au făcut-o posibilă - în special restauratorilor.
Departe, însă, de a ne putea opri aici întrucât astfel de monumente necesită lucrări permanente de întreţinere şi de revizuire - chiar şi pe suprafeţele deja restaurate, mai ales în cazul picturii murale exterioare.
Pentru etapa următoare, tot în cadrul Programului Naţional de Restaurare, pregătim o intervenţie de întreţinere şi remediere, completată cu tratamente de conservare avansate, la pictura exterioară.

Şcoala de Vară de la Cepleniţa s-a încheiat.
Povestea din jurul Conacului Cantacuzino-Paşcanu continuă


Bucureşti, 18 septembrie 2020

Institutul Naţional al Patrimoniului şi Ministerul Culturii au organizat între 23 august şi 5 septembrie 2020, la Cepleniţa, judeţul Iaşi, o primă Şcoală de vară dedicată cercetării patrimoniului arheologic şi reşedinţelor boiereşti din zona Moldovei. Printre rezulatele acestei şcoli de vară se numără completarea şi finalizarea dosarului de clasare a ruinelor conacului Cantacuzino-Paşcanu şi coagularea unui nucleu de actori interesaţi de revitalizarea şi punerea în valoare a monumentului istoric.

Învăţare practică şi rezultate concrete

Şcoala de vară de la conacul Cantacuzino-Paşcanu a reunit, timp de două săptămâni, 20 de studenţi şi tineri profesionişti cu activitate în domenii precum arhitectură, restaurare, arheologie, patrimoniu cultural, istorie şi antropologie. Cei 20 de tineri au venit la Şcoala de vară de la Cepleniţa să aprofundeze, pe de o parte, istoria deloc singulară a unui obiectiv de patrimoniu adus la ruină în perioada post-decembristă, să-i clarifice regimul de protecţie şi statutul de monument istoric şi să-i contureze un posibil viitor. Pe de altă parte, o motivaţie de participare a fost curiozitatea şi chiar nevoia de a dubla cunoştinţele teoretice de un tip de învăţare practică, la faţa locului şi sub coordonarea unor profesionişti şi meşteri cu experienţă.

Lectorii şcolii de vară au avut misiunea de a-i familiariza pe cei mai tineri oameni ai patrimoniului cu etapele de cercetare incipiente desfăşurării unor lucrări de restaurare, cu principiile şi regulile unei intervenţii de urgenţă de calitate sau ale unei strategii de punere în valoare - indiferent că vorbim de patrimoniu arheologic sau de restaurarea şi reconversia unui monument istoric şi, nu în ultimul cu nevoia implicării comunităţii în viaţa patrimoniului local.

Organizate în trei module - Documentarea monumentului, Intervenţii de urgenţă pentru conservare (cu ateliere dedicate pentru zidărie, respectiv tencuieli şi mortare) şi Arheologie - atelierele au urmărit în mod particular familiarizarea tinerilor participanţi cu principalele etape asociate muncii de conservare, cu procesul elaborării unui dosar de clasare, cu cercetarea şi documentarea imobilului şi a zonei în care acesta este amplasat.

Construit de către familia vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche la începutul secolului al XVII-lea, Ansamblul Conacului Cantacuzino-Paşcanu (numit aşa după noii proprietari care au preluat şi extins după 1835 proprietatea) se află pe Lista Monumentelor Istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, având cod LMI IS-II-m-B-04119, însă nu cuprindea şi ruinele conacului cu zidul de incintă al acestuia, ci numaiBiserica Sf. Voievozi, datând din 1802, Turnul clopotniţă al bisericii, de la începutul secolului al XIX-lea respectiv un zid de incintă de la începutul secolului al XIX-lea. Şcoala de vară a avut, astfel, drept rezultat completarea şi finalizarea conţinutului dosarului de clasare în Lista monumentelor istorice a Ruinelor conacului Cantacuzino-Paşcanu şi a zidului său de incintă (dosar avizat deja de Comisia Naţională a Monumentelor), fiind astfel întregit Ansamblul conacului Cantacuzino-Paşcanu cu toate componentele sale. Această etapă a reprezentat clarificarea situaţiei juridice, utilă atât pentru protejarea monumentelor, cât şi pentru viitoarea atragere de fonduri în vederea revitalizării ruinelor conacului, acţiune de mai mare anvergură, planificată de către proprietar pentru termen lung.

În plus, viitorii specialişti în domeniul patrimoniului participanţi la şcoala de vară au deprins tehnici de intervenţie pentru punerea în siguranţă a unor structuri din zidărie şi a tencuielilor şi au conturat, împreună cu membri ai comunităţii locale, scenarii posibile de punere în valoare a conacului, ce vor face obiectul unui articol de specialitate publicat de Editura Patrimonia a Institutului Naţional al Patrimoniului.

Documentarea şi procesul de consultare - primii paşi în coagularea unei comunităţi în jurul conacului

Prin desfăşurarea şcolii de vară la ruinele conacului Cantacuzino-Paşcanu am optat să cercetăm un caz-tip, reprezentativ pentru fenomenul apărut în ultimii 30 de ani în România: distrugerea conştientă şi substanţială a patrimoniului construit, şi consecinţele sale la nivelul uneia dintre cele mai vulnerabile tipuri de patrimoniu imobil, şi anume arhitectura rezidenţială a elitelor istorice.

O componentă esenţială a atelierului de documentare a monumentului a fost, prin urmare, consultarea comunităţii locale - atât prin instrumente clasice (chestionar, interviu) aplicate în timpul vizitelor în teren în satul Cepleniţa, cât şi prin organizarea unor evenimente cu acces liber şi conţinut pentru toate vârstele la ruinele conacului (de la întâlniri cu reprezentanţii autorităţilor locale şi centrale la prezentări ale unor proiecte de punere în valoare ale unor ruine din alte regiuni sau de valorificare a potenţialului peisajelor culturale şi până la ateliere pentru copii, centrate pe sondarea imaginarului celor mici în raport cu eventuale viitoare funcţiuni ale conacului).

Întâlnirea cu vârstnicii locului a umplut anumite lacune din istoria conacului şi neclarităţi cu privire la funcţiunile încăperilor, pentru care documentaţia istorică nu avea răspunsuri. Discuţiile libere cu localnicii au revelat o nostalgie pentru vemurile în care clădirea conacului reprezenta o resursă pentru comunitate (aici a funcţionat o şcoală, un cămin cultural, o bibliotecă, anexe din imediata vecinătate a ansamblului au adăpostit în perioada comunistă dispensarul satului), inclusiv un loc cu semnificaţie, unde se organizau evenimentele publice sau private ale comunităţii, balurile, dansurile, nunţile. Documentele colectate (fotografii din perioada 1950-1990) şi mărturiile oamenilor care au redescoperit locul cu ocazia Şcolii de vară completează imaginea ruinelor conacului Cantacuzino-Paşcanu şi oferă câteva direcţii de abordare a revitalizării şi punerii sale în valoare. Entuziasmul studenţilor şi practicienilor Şcolii de vară faţă de aceste descoperiri, precum şi interesul reînviat faţă de monument al celor mai tineri cetăţeni din Cepleniţa sunt premisele perfecte pentru continuarea acţiunilor legate de acest conac - de la cercetare, la iniţiative locale şi regionale pentru restaurarea de calitate şi valorificare.

Mai multe informaţii despre atelierele Şcolii de vară de la Cepleniţa, inclusiv rezultatele concrete ale fiecăruia, sunt disponibile aici.

Şcoala de vară de la Cepleniţa - rezultatul unor eforturi conjugate comunitate locală-specialişti

Deşi cererea a fost consistentă, Şcoala de vară de la Cepleniţa s-a desfăşurat cu un număr restrâns de participanţi, din nevoia de a asigura condiţii pentru desfăşurarea şcolii cu respectarea restricţiilor şi a recomandărilor de siguranţă asociate epidemiei COVID-19. Mulţumim tuturor celor care s-au înscris şi sperăm să putem reveni curând cu noi iniţiative similare, proprii sau în parteneriat.

Participarea la şcoala de vară a fost gratuită, costurile fiind acoperite de partenerii proiectului şi prin mobilizarea extraordinară a Primăriei comunei Cepleniţa şi a comunităţii locale, cărora le mulţumim şi pe această cale.

Şcoala de vară de la conacul Cantacuzino-Paşcanu din Cepleniţa este organizată de Institutul Naţional al Patrimoniului şi Ministerul Culturii, în parteneriat cu Primăria Comunei Cepleniţa, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Iaşi, Facultatea de Arhitectură „G.M.Cantacuzino" din Iaşi, Igloo şi Implement, cu sprijinul Fundaţiei ProPatrimonio, Asociaţia Maria, Asociaţia PONT, Innocastle şi Crama Stoica.

Mulţumim invitaţilor care au contribuit, alături de tutorii şcolii - Lucia Leca (coordonatoarea şcolii de vară şi a atelierului de documentare a monumentului), Ovidiu Cîmpan (atelierul de zidărie), Ana Chiricuţă (atelierul tencuieli şi mortare), Sergiu Iosipescu, Raluca Iosipescu şi Mihaela Ciornei (atelierul de arheologie) - la desfăşurarea prezentărilor tematice:
• dr. Silviu Văcaru, Cercetător ştiinţific, Departamentul de Istorie Medievală Institutul de Istorie „A. D. Xenopol" Iaşi;
• lector univ. Mihai Bulai, Prodecan al Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, care a realizat turul ghidat ce a oferit o imagine de ansamblu asupra potenţialului patrimoniului cultural din zona Dealu Mare - Hârlău;
• arh. Bobi Apăvăloaie, consilier, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Iaşi;
• arh. Radu Andrei, şef lucrări, Facultatea de Arhitectură „G.M.Cantacuzino", Iaşi;
• arhg. Horaţiu Cociş, cercetător ştiinţific, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă - Zalău;
• Adina Dragu, specialist fonduri nerambursabile, Institutul Naţional al Patrimoniului;
• Ioana Pruşu, absolvent Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino" Iaşi, autoarea unui proiect de diplomă dedicat conacului Cantacuzino-Paşcanu şi
• nu în ultimul rând, Laura Murariu, absolventă a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu" Bucureşti - un ajutor consistent pe tot parcursul Şcolii şi autoarea proiectului de diplomă având ca subiect principal revitalizarea conacului Cantacuzino-Paşcanu din Cepleniţa, judeţul Iaşi.
Se cuvin, de asemenea, mulţumiri pentru primirea de care ne-am bucurat la Biserica „Sfântu Gheorghe", Sinagoga Mare, Muzeul Viei şi vinului din Hârlău, Biserica „Adormirea Maicii Domnului", Deleni; Muzeul sitului arheologic Cucuteni, Centrul cultural al Ionelei Mihuleac din Cucuteni, stâna din Cepleniţa, biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" şi beciul de secol al XVII-lea din Zlodica cât şi din partea creatoarei de artă populară Zamfira Boboc şi a fiului său Benone Raşcu din Deleni. Şcoala de vară de la Cepleniţa a reuşit să unească, într-adevăr, o comunitate întreagă.

Pentru mai multe informaţii despre acest demers al INP, inclusiv materiale ilustrative suplimentare, vă rugăm să o contactaţi pe Irina Dobriţă, coordonator comunicare, tel: 0726 281 894, e-mail:
Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.">Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea..

Despre Institutul Naţional al Patrimoniului - Institutul Naţional al Patrimoniului (INP) este principala instituţie centrală care pune în aplicare politicile publice în domeniul protejării patrimoniului cultural în România. INP asigură activităţile de cercetare, evidenţă, inventariere, protejare şi punere în valoare pentru toate categoriile patrimoniului cultural - imobil, mobil, imaterial şi digital - şi gestionează inventarele oficiale ale patrimoniului cultural - Lista monumentelor istorice, Repertoriul arheologic naţional, Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial, baze de date şi depozite digitale.

De asemenea, INP elaborează şi gestionează Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice [PNR] - principalul instrument prin care statul asigură finanţarea lucrărilor de protejare, restaurare şi punere în valoare a patrimoniului imobil -, colectează şi gestionează Timbrul Monumentelor Istorice [TMI], gestionează atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul patrimoniului imobil, este agregator naţional pentru Enciclopedia culturală europeană [europeana.eu], elaborează dosarele de nominalizare pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial, coordonează procesul de nominalizare pentru Marca Patrimoniului European.

 

 
La data de 4 septembrie 2020 a avut loc recepţia lucrărilor în cadrul proiectului de restaurare a Catedralei Mitropolitane din Iaşi - monument istoric înscris în Lista Monumentelor Istorice sub codul LMI IS-II-m-A-04069.01 - finanţat prin Programul Naţional de Restaurare (PNR), elaborat şi gestionat de Institutul Naţional al Patrimoniului (INP).

Lucrarile de restaurare au fost executate de SC CONSTRUCTII UNU SA Iaşi în baza Autorizaţiilor de Construire nr. 2 din 1988, nr. 254 din 2014 si nr. 777 din 2019, iar valoarea totală a lucrărilor prevăzute în cele două contracte din 1997, respectiv 2008 este de 40368510,99 lei +TVA.

Amplele lucrări de consolidare şi restaurare ale navei centrale şi turnurilor catedralei s-au întins pe o perioadă considerabilă de timp, mai ales datorită lipsei de stabilitate - din punctul de vedere al finanţării sau al aspectelor juridice - a Programului Naţional de Restaurare (PNR). În perioada de referinţă (1997-2020), PNR a înregistrat numeroase perioade de stagnare, lipsa finanţării sau perturbare a proceselor din cadrul etapelor de proiectare, contractare şi execuţie a lucrărilor.

La receptie au participat reprezentanţi ai INP, Ministerului Culturii - Direcţia Patrimoniu Cultural, Direcţiei Judeţene pentru Cultură Iaşi, Inspectoratului Judeţean în Construcţii Iaşi, Primăriei Municipiului Iasi, ISU Iasi, Constructii Unu şi, din partea proiectantului, arh. Bogdan Negoiţă.

Catedrala Mitropolitană din Iaşi, cu hramul Sfânta Parascheva, Întâmpinarea Domnului şi Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, una dintre cele şase catedrale mitropolitane ortodoxe din România.

Ideea înălţării unei biserici monumentale, la Iaşi, aparţine domnitorului Mihail Sturdza (finanţator prinicipal) şi mitropolitului Veniamin Costache. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis de Ioniţă Sandu Sturdza, Domn al Moldovei între 1822-1828, privind lucrările de proiectare şi construire a noii biserici, este considerat a fi actul de naştere al Catedralei mitropolitane.

Biserica a fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) şi Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea). S-a lucrat mai întâi între anii 1833 şi 1839, după planurile arhitecţilor Gustav Freywald, Bucher şi Mihail Singurov. Pe 23 mai 1857, bolta centrală s-a prăbuşit, biserica rămânând într-o stare precară pentru următoarele două decenii, însă a fost refăcută apoi, între anii 1880-1887 când i s-au adus câteva modificări semnificative, precum renunţarea la cupola centrală. Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment naţional, la ceremonie luând parte regele Carol I şi regina Elisabeta.

Catedrala ieşeană este o clădire monumentală, de plan dreptunghiular, marcată la colţuri de patru turle decroşate. Stilul arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renaşterii italiene. Elementele decorative, atât în interior, cât şi în exterior, sunt dominate de baroc.
Arhitecţii vienezi Gustav Freiwald şi Bucher au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici monumentale din ţări europene cu o mare tradiţie în domeniu (Italia, Austria, Ungaria ş.a.) Arhitectul Alexandru Orăscu (1817-1894), rector al Universităţii Bucureşti, constatând că spaţiul dintre zidurile laterale ale bisericii era prea mare, subminând mereu bolta (care se prăbuşise deja în 1857), a decis îngustarea acestui spaţiu prin înălţarea unor pilaştri masivi, cu capiteluri de factură corintică.

Pictura interioară i se datorează în cea mai mare parte lui Gheorghe Tattarescu (1820-1894). Chemat la Iaşi în aprilie 1885, maestrul Gheorghe Tattarescu a finalizat pictura catedralei şi icoanele catapetesmei (peste 250 de figuri individuale şi compoziţii de ansamblu) în iulie 1886. Pictura catedralei mitropolitane ieşene nu a făcut parte din proiectul de restaurare recepţionat la data de 4 septembrie, ci va face obiectul unui nou proiect.

Institutul Naţional al Patrimoniului anunţă reluarea Procedurii simplificate derulate în vederea atribuirii contractului de prestări servicii de proiectare pentru elaborarea studiilor şi investigaţiilor, documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţie, documentaţie tehnică pentru autorizarea lucrărilor de construire, documentaţie tehnică pentru organizare a execuţiei lucrărilor, proiectului tehnic de execuţie şi detaliilor de execuţie, documentaţiei as built, documentaţiei privind urmărirea comportării în timp şi lucrări de întreţinere şi asistenţă tehnică pentru lucrări de restaurare şi punere în valoare a monumentului istoric Biserica de lemn cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică", Juliţa, com. Vărădia de Mureş, jud. Arad, cod LMI AR-II-m-A-00615
■ Conţinut: este solicitată elaborarea de studii şi investigaţii, documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţie, documentaţie tehnică pentru autorizarea lucrărilor de construire, documentaţie tehnică pentru organizare a execuţiei lucrărilor, proiect tehnic de execuţie şi detalii de execuţie, documentaţie as built, documentaţie privind urmărirea comportării în timp şi lucrări de întreţinere şi asistenţă tehnică pentru lucrări de restaurare şi punere în valoare a monumentului istoric Biserica de lemn cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică", Juliţa, com. Vărădia de Mureş, jud. Arad, cod LMI AR-II-m-A-00615
■ Tipul procedurii: Procedură simplificată
■ Coduri CPV: 71322000-1 (Servicii de proiectare tehnică pentru construcţia de lucrări publice) şi
71356200-0 (Servicii de asistenţă tehnică).
■ Termenul de depunere a ofertelor: 29.09.2020.
■ Identificare pe platforma SICAP: SCN1074545 / 04.09.2020

■ Autoritate contractantă: Institutul Naţional al Patrimoniului, cu sediul în str. Ienăchiţă Văcărescu, nr. 16, Sector 4, Bucureşti.

 

Manager de proiect în cadrul proiectului Centrul Naţional de Informare şi Promovare a Patrimoniului Cultural

CENTRALIZATOR

cu rezultatul final al concursului organizat în zilele de 19.08.2020 şi 25.08.2020 la Institutul Naţional al Patrimoniului.

Afişat astăzi 28.08.2020, ora 10.00.

Secretar comisie concurs
Cristina Aura NEAGU






 

Manager de proiect în cadrul proiectului Centrul Naţional de Informare şi Promovare a Patrimoniului Cultural


CENTRALIZATOR

cu rezultatul probei interviu la concursul organizat în zilele de 19.08.2020 şi 25.08.2020 la Institutul Naţional al Patrimoniului.

Contestaţia cu privire la rezultatul probei interviu se poate depune în termen de cel mult o zi lucrătoare de la data afişării, respectiv până la 27.08.2020, ora 10.00.
Afişat astăzi 26.08.2020, ora 10.00.

Secretar comisie concurs
Cristina Aura NEAGU






 

Şcoala de Vară INP
Ediţia 2020. Conacul Cantacuzino-Paşcanu (23.08 - 5.09, Cepleniţa, Iaşi)

Institutul Naţional al Patrimoniului şi Ministerul Culturii organizează între 23 august şi 5 septembrie 2020, la Cepleniţa, judeţul Iaşi, o primă Şcoală de vară dedicată dedicată cercetării patrimoniului arheologic şi reşedinţelor boiereşti din zona Moldovei.

Această iniţiativă vine în completarea celorlalte exemple de şcoli de vară aplicate problematicii patrimoniului care se desfăşoară deja de câţiva ani graţie unor actori cunoscuţi din societatea civilă precum Asociaţia ARCHE (Şcoala de vară de restaurare peisageră, Domeniul Cantacuzino, Floreşti), Fundaţia ProPatrimonio şi Asociaţia Maria (Atelierele de la Conacul P.P. Carp, Ţibăneşti), Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie" (Şcoala de vară de la Roşia Montană) sau Asociaţia Gaspar, Baltasar & Melchior (Şcoala de la Piscu). Ne bucurăm să susţinem toate aceste iniţiative şi să putem contribui şi printr-un format propriu la necesarul şi îndelungatul proces de educaţie pentru vitorului patrimoniului cultural şi al comunităţilor.

Şcoala de vară de la conacul Cantacuzino-Paşcanu iniţiată în vara anului 2020 se adresează studenţilor şi tinerilor profesionişti cu activitate în domenii precum arhitectură, restaurare, arheologie, patrimoniu cultural, istorie şi antropologie dar şi pasionaţilor de cultură şi patrimoniu. Prin organizarea acestei şcoli, ne propunem să abordăm un caz-tip, reprezentativ pentru un întreg fenomen apărut în ultimii 30 de ani în România: distrugerea conştientă şi substanţială a patrimoniului construit, exprimată, din păcate, la nivelul uneia dintre cele mai vulnerabile categorii ale sale, şi anume arhitectura rezidenţială a categoriilor sociale privilegiate din perioada antebelică.

În cursul celor două săptămâni petrecute la Cepleniţa (24 august - 5 septembrie 2020), urmărim să disecăm acest fenomen şi să identificăm împreună soluţii - la toate nivelurile: individual şi colectiv, local şi naţional, public sau privat. Vom face acestea apropiindu-ne de monumentul istoric şi de comunitatea-gazdă, în dialog cu instituţiile locale, regionale, naţionale şi prin activităţi practice alternate cu altele teoretice şi cu dezbateri. Împreună cu specialişti din România, vom discuta despre etape de cercetare incipiente desfăşurării unor lucrări de restaurare, intervenţii de urgenţă, punerea în valoare a patrimoniului arheologic, restaurarea şi reconversia monumentelor istorice şi rolul comunităţii în viaţa acestora. Vom analiza în detaliu toate monumente istorice din comuna Cepleniţa, în cadrul procesului de inventariere al acestora. Şi toate acestea vor converge către conacul obiect de cercetare, potenţial reprezentativ pentru evoluţia arhitecturii civile boiereşti din Moldova.

Activităţile din cadrul Şcolii de vară includ cercetarea patrimoniului cultural local, realizarea unei intervenţii de urgenţă la Conacul Cantacuzino-Paşcanu din Cepleniţa, judeţul Iaşi şi iniţierea dialogului specialişti, autorităţi şi comunitate în vederea revitalizării monumentului. Prin formatul atelierelor propuse, promovăm deopotrivă dezbateri teoretice şi aplicaţii practice în compania unor invitaţi din domeniul patrimoniului şi domenii conexe, cu accent pe revitalizarea ruinelor conacelor şi pe implicarea actorilor şi a comunităţii în acest proces.

Module şi ateliere ale Şcolii de vară de la Cepleniţa (24 august - 5 septembrie 2020)

Şcoala de vară a însemnat trei module de ateliere dedicate intervenţiilor la zidărie, arheologiei, respectiv documentării monumentelor istorice, astfel:

1. Intervenţii de urgenţă pentru conservarea zidăriei
Atelierul promovează principiile intervenţiei minimale, compatibilitatea tehnicilor şi a materialelor pentru:

1.a. Tencuieli şi mortare
Atelierul a acoperit parţial execuţia unor etape care preced restaurarea, necesare pentru conservarea zidăriei şi a tencuielilor existente, concentrându-se pe segmentul nord-estic al ruinelor: îndepărtarea vegetaţiei invazive de pe materialele originare, protejarea suprafeţelor expuse direct intemperiilor, asigurări marginale ale tencuielilor istorice şi a diverselor straturi de văruieli, ancorări şi rostuiri ale elementelor dislocate. Scopul atelierul de tencuieli şi mortare a fost înţelegerea particularităţilor materialelor de construcţie, rolul pe care îl are fiecare în alcătuirea structurii, cum se comportă toate acestea în timp în relaţie cu factorii de degradare, şi realizarea de intervenţii punctuale, cu caracter de urgenţă, dar care au rol de asigurare a materialelor originare. Primul pas a fost o analiză atentă a suprafeţelor pe care se va interveni. S-au decelat straturile mai vechi de intervenţiile mai recente, realizate la sfârşitul secolului trecut. Pe pereţii interiori s-au identificat 34 de straturi de văruieli şi tencuieli subţiri. S-au pus în evidenţă stadii diferite de degradare, s-au observat biodeteriogeni, lacune, dislocări, desprinderi ale tencuielilor, iar foarte evidente au fost degradările pe care le-au suferit materialele poroase din cauza umidităţii şi a proceselor de îngheţ-dezgheţ reprezentate de mortare şi cărămidă pulverulente. Prin realizarea unor teste de mortare cu proporţii diferite, s-a încercat apropierea de caracteristicile mortarului din zona de intervenţie. Au fost elaborate mai multe reţete, iar după testare, au fost alese două tipuri: unul cu conţinut mai mare de liant pentru asigurarea tencuielilor şi unul cu conţinut mai mare de agregat pentru asigurarea provizorie a multiplelor straturi de văruieli identificate la interior.
Lector: Ana Chiricuţă, restaurator
Perioada: 24 august - 5 septembrie

1.b. Zidărie
În cadrul etapelor parte din intervenţia de primă necesitate, s-au desfăşurat activităţi de asigurări marginale ale zidăriei pe segmentul nordic al ruinei, reţeseri cu cărămidă veche în zonele dislocate, completarea ancadramentelor de ferestre şi eşafodaj. În cadrul atelierului, s-au desfăşurat o serie de activităţi concentrate pe goluri cu arc bombat. Tehnicile originare, materialele dar şi instrumentele care se utilizează în mod curent au devenit familiare participanţilor, odată cu demonstraţia de forţă a meşterului îndrumător. Participanţii au învăţat să identifice zonele cu potenţial de pierdere a stabilităţii zidăriei, să recunoască zonele de care se poate face ancorarea elementelor noi şi modul de îmbinare al acestora pentru a asigura continuitatea şi astfel, rezistenţa structurii. S-a început prin îndepărtarea tencuielilor de ciment de pe zona socului, a depunerilor de pământ şi resturi de vegetaţie, dar şi a cărămizilor, pietrelor şi a mortarului care nu mai prezentau rezistenţă mecanică. Participanţii au învăţat să se ghideze în refacerea unor goluri în zidărie referitor la materiale şi dimensiuni după martorii existenţi in situ. A fost realizată ţeserea cu materiale recuperate, piatră cochiliferă pentru soclu, cărămidă plină pentru perete şi arcul - buiandrug şi montarea buiandrugului din lemn, conform intervenţiilor de secol XIX.
Lector: Ovidiu Cîmpanu
Perioada: 24 august - 5 septembrie

2. Documentarea monumentelor
Participanţii au realizat, având la dispoziţie studiul istorico-arhitectural, exerciţiul întocmirii fişelor analitice de evidenţă a monumentelor parte din Ansamblul conacului Cantacuzino-Paşcanu, documente obligatorii în cuprinsul unui dosar de clasare. Au identificat elemente necesar a fi aprofundate în cercetare în vederea completării istoricului de proprietate ce vizează secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea şi a redării imaginii plasticii interioare. Atelierul a reuşit documentarea în teren a monumentelor din satul Cepleniţa, cu accent pe ruinele conacului Cantacuzino-Paşcanu. Pentru etapa de consultare referitoare la potenţiale funcţiuni, la nivelul de ataşament al comunităţii şi la posibilităţile de includere a conacului în circuite culturale şi turistice, a fost începută o cercetare calitativă având la bază un chestionar, respectiv o serie de interviuri ghidate cu oameni din comunitate şi cu alţi actori relevanţi. Aceasta a fost concretizată într-o argumentaţie antropologică în favoarea revitalizării ruinelor conacului Cantacuzino-Paşcanu.
Lector: Lucia Leca
Perioada: 24 - 29 august

3. Arheologie
Atelierul a derulat investigaţii arheologice şi de arheologie murală pentru descoperirea vechimii şi evoluţiei construcţiilor curţilor boiereşti, în primul rând a casei principale, apoi a peisajului istoric în general, cu amenajările gospodăreşti, investigaţie corelată cu sursele istorice scrise şi iconografice.
Scopul atelierului de arheologie a fost acela de a determina în primul rând amprenta casei de secol al XVII-lea a lui Grigore Ureche şi materia istorică existentă în prezent din acea perioadă. În al doilea rând, a fost determinată poziţia zidului despărţitor a curţii de primire de cea cu acareturi. Participanţii au avut ocazia să asiste la derularea şantierului arheologic pentru cercetare preventivă, de la deschidere, la săpătură manuală şi mecanizată, la curăţarea secţiunilor până la măsurarea, fotografierea şi desenarea elementelor descoperite. Pe parcursul cercetărilor, participanţii s-au familiarizat cu tehnica constructivă utilizată în sec. al XVII-lea şi al XIX-lea, cu recunoaşterea elementelor de construcţie aparţinând diverselor faze de amenajare şi refacere ale conacului Cantacuzino Paşcanu şi cu emiterea unor ipoteze privitoare la utilizarea spaţiilor în timpul lui Grigore Ureche. La final, s-au pus bazele unui plan de viitor pentru cercetare arheologică.
Lectori: Raluca Iosipescu, Mihaela Ciornei, Sergiu Iosipescu
Perioada: 31 august - 5 septembrie.

Participanţi din zona Moldovei şi nu numai
Un număr de 21 de participanţi din întreaga ţară - dar în special din zona Moldovei - au fost selecţionaţi să participe la această primă ediţie a Şcolii de vară INP desfăşurate la Conacul Cantacuzino-Paşcanu de la Cepleniţa, Jud. Iaşi. Numărul limitat al paticipanţilor a fost dictat de nevoia de a asigura condiţii pentru desfăşurarea şcolii cu respectarea restricţiilor şi a recomandărilor de siguranţă asociate epidemiei COVID-19. Mulţumim tuturor celor care s-au înscris şi sperăm să putem reveni curând cu noi iniţiative similare, proprii sau în parteneriat.

Mai multe detalii despre atelierele Şcolii de Vară, lectori, program şi procedura de înscriere, sunt disponibile aici şi aici.
Pentru detalii suplimentare ne puteţi scrie la Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea. .

Cheltuieli şi condiţii de participare:
Nu există taxă de participare la şcoala de vară.
Organizatorii asigură cazarea, mesele (mic dejun, prânz şi cină, cu excepţia celor din weekend), echipamentele de studiu, de lucru şi de protecţie.
Costurile deplasării la Cepleniţa şi retur vor fi suportate de către participanţi.
Desfăşurarea Şcolii de vară va ţine cont de toate condiţiile impuse de autorităţi pentru adunările culturale publice. Vom organiza o sesiune de instruire privind sănătatea şi securitatea în muncă şi modul de desfăşurare a activităţilor în condiţii de siguranţă privind COVID-19.
Şcoala de vară la conac este organizată de Institutul Naţional al Patrimoniului şi Ministerul Culturii, în parteneriat cu Primăria Comunei Cepleniţa, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Iaşi şi Facultatea de Arhitectură „G.M.Cantacuzino" din Iaşi.


 

La data de 18 august 2020 a avut loc recepţia lucrărilor în cadrul proiectului de restaurare a "Bisericii Nicoriţă" din Iaşi - monument istoric înscris în Lista Monumentelor Istorice sub codul IS-II-m-B-03956 - finanţat prin Programul Naţional de Restaurare, elaborat şi gestionat de Institutul Naţional al Patrimoniului (INP).

La receptie au participat reprezentanţi ai INP, Direcţiei Judeţene pentru Cultură Iaşi, Inspectoratului Judeţean în Construcţii Iaşi, Primăriei Municipiului Iasi şi preotul paroh al Parohiei "Sfântul Mucenic Ioan cel Nou" Nicoriţă.

Lucrarile au fost executate de SC CONSTRUCTII UNU SA Iaşi în baza Autorizaţiei de Construire nr. 538 din 03.04.2007, iar valoarea lucrărilor este de 2.538.826 lei - fonduri alocate în perioada 1999 - 2020, când s-au succedat numeroase perioade marcate de lipsa finanţării sau de neclarităţi juridice ce au perturbat procesele de proiectare, contractare şi execuţie lucrări.

Biserica Nicoriţă, de pe strada cu acelaşi nume din catierul estic al Iaşului - Tătăraşi - a fost ctitorită în anul 1626 de către hatmanul Nicoară Baltag, şi soţia sa, Teodosia, sora lui Miron Barnovschi. Hramul bisericii este Sfântul Ioan cel Nou, sărbătorit pe 2 iunie.

Pe locul acestei biserici, a existat în trecut o alta, din lemn, cu acelaşi hram, şi care fusese construită dupa anul 1402, când domnitorul Alexandru cel Bun întâmpina la Iaşi moaştele Sfântului Ioan cel Nou. În trecut, această biserică a aparţinut breslei seidacarilor şi teslarilor, meşteri ce locuiau pe această colină - atunci împădurită - a Iaşului.

Biserica actuală a suferit mai multe modificări, cele mai importante fiind cele din 1858, când a fost construită stăreţia sub îndrumarea arhimandritului Athanasie, din 1926, când a fost reconstruită o parte din casa parohială şi a fost realizată pictura interioară şi din 1968.


 

Manager de proiect în cadrul proiectului Centrul Naţional de Informare şi Promovare a Patrimoniului Cultural

CENTRALIZATOR

cu rezultatele probei scrise la concursul organizat în zilele de 19.08.2020 şi 25.08.2020 la Institutul Naţional al Patrimoniului.

Contestaţiile cu privire la rezultatele probei scrise se pot depune în termen de cel mult o zi lucrătoare de la data afişării, respectiv până la 21.08.2020, ora 10.00.
Afişat astăzi 20.08.2020, ora 10.00.

Secretar comisie concurs
Cristina Aura NEAGU